IMAGINEA LUI IISUS PASTORUL CEL BUN 1

Cativa ani in urma, atrasa de misterul piramidelor, de arta si scrierea Egiptului antic, am inceput sa studiez Egiptologia. Nu am descifrat nici misterul , nici intreaga scriere egipteana, dar doua intrebari mi-au venit in minte:

Imaginea sacra a lui Isus Hiristos, a fost "fabricata" dupa modelul egiptean?

De ce inmormantau egiptenii, mortii, coafati cu peruca specifica (parul lung), cu barba impletita si toiagul de pastor in mana?

In intreaga teorie a Egiptologiei, nu exista explicatie unica si bazata pe un fundament logic, despre aceste "vesmante" funerare. Mai mult, imaginea lui Isus, creata de Crestinism (un pastor barbos, cu parul lung si un toiag in mana - desi Isus a fost tamplar), m-a dus cu gandul la obiceiurile Egiptului antic.
Peruca, barba, vesmantul si toiagul pastoresc au o semnificatie simbolica. Egiptenii obisnuiau sa transforme imaginea defunctului, intr-o imagine apropiata a zeului Osiris, unul dintre cei mai importanti zei ai Egiptului antic, prima divinitate din istoria omenirii care a inviat din Moarte.

Credinta "Invierii"

Sir Wallis Budge, in cartea sa Osiris and the Egyptian Resurrection, spune: "Figura centrala a religiei Egiptului antic a fost Osiris" si trasaturile fundamentale ale acestui cult si credinta in divinitatea lui sunt : invierea din moarte, iar zeul are control absolut asupta destinelor, corpurilor si sufletele oamenilor. Punctul central al acestui cult era speranta in "inviere" si transformarea individului in nemuritor, lucru care se realiza numai dupa moarte si "invierea" accordata de Osiris.
La inceput, numai Faraonul era ingropat conform cultului lui Osiris (infatisare si vesmante). Mai tarziu i s-a accordat si nobilimii si clasei mijlocii acest drept de inmormantare.
Numele Osiris (Ausar) scris in hieroglife, reprezinat un om cu silueta inalta, cu barba si parul lung. Este imaginea pe care o gasim gravata pe toate sarcofagiile egiptene. Parul lung, pana la umeri, la mortii egipteni, era simbolizat prin peruca specifica (peruca Nemes), de culoare intunecata, iar la familia regala putea avea culoare de rosu aprins.
In mana satanga, mortul tinea un toiag de pastor (simbol distinct al Crestinismului). Chiar Isus insusi se numea un "bun pastor" al credinciosilor lui. Majoritatea portretelor lui Isus Hristos ni-l infatiseaza purtand un toiag de pastor, acelasi toiag pe care-l gasim in toate reprezentarile murale si statuile zeului Osiris.
Literar, cuvintele Asar-sa, Osiris, se traduc prin "pastor". Iar aici cuvantul "pastor" este de fapt un titlu dat unui iubit conducator spiritual, cel ce ajuta sufletele pentru invierea din moarte si conducerea lor in nemurire.

Cu mii de ani inaintea aparitiei Crestinismului, egiptenii credeau in viata de dupa moarte si in "inviere", divinitatea lor fiind Osiris, un barbat cu barba, cu parul lung si cu toiag de pastor.

Crucea Vietii

Incredibil, in Egiptul antic, viata de dupa moarte era reprezentata de crucea ankh ( crucea care are ca cerc, bratul de deasupra), un alt simbol cu corespondent evident in Crestinism.
Crucea ankh este simbolul cel mai venerat si cel mai adesea reprodus, al Egiptului antic. O gasim inscrisa pe morminte si temple, in mana zeilor, al faraonilor, al preotilor, demintarilor egipteni si chiar la oamenii simpli din popor.
In Noul Testament (Ioan 11.25) Isus spune: "Crucea inseamna viata si invierea, EL a crezut in mine si prin moartea mea, El va trai. Si toti cei care vor trai si vor crede in mine, nu vor muri niciodata"
Trebuie sa precizam ca, crucea ankh, simbolic, reprezinta un om crucificat:
Cercul de deasupra reprezinta capul, linia orizontala bratele larg deschise, iar linia verticala, picioarele, prinse pe cruce, ca si cum ar forma numai unul.


Judecata de apoi

Dupa "Inviere" zeul Osiris a devenit judecatorul sufletelor celor morti.
El este acela care are puterea de-a accorda continuarea vietii in paradis, daca cel ce a trait pe Pamant a fost un om cinstit. Wallis Budge spune : " credintza afirma ca Osiris avea putere de-a judeca impartial faptele si cuvintele oamenilor. Cei drepti erau rasplatiti, iar cei slabi si viciosi erau pedepsiti. Osiris avea acesata putere, deoarece a tarit pe Pamant, a fost purificat prin suferinta si moarte si apoi a inviat (aceasta credintza dateaza din timpul primelor dinastii egiptene)".
Judecata de apoi este principalul crez in religia Crestina. Sufletele celor morti trebuie sa stea in fata tronului lui Isus si sa astepte judecata acestuia. Celor care au urmat invatzaturile si au dus o vitata dreapta le este acordat Raiul.

Felul in care Isus si Osiris isi asuma rolul de judecatori, este foarte similar. De retinut fresca lui Michelangelo, "Judecata de apoi", care este foarte asemanatoare cu descrierea gasita pe un vechi papirus ce a fost gasit zidit in peretii unui mormant egiptean.
Ceremonia de inmormatare la egipteni cerea ca inima defunctului sa fie scoasa si inchisa intr-o cutie de lapis lazuli (piatra semipretioasa, albastra).
In locul inimii se punea un scarabeu. Aceast rit are doua semnificatii: in fatza judecatorului, inima te poate "trada" raspunzand inaintea ratiunii, si in al doilea rand, ea trebuia sa fie cantarita de Maat (legea divina) cu o balantza. Daca inima corespundea greutatii impusa de Maat, defunctul era admis in Rai.
In timpul judecatii, Osiris era asezat pe un tron, foarte asemanator cu tronul de judecata pe care este reprezentat Isus.

Privind aceste asemanari, ne punem intrebarea fireasca: oare Crestinismul a "imprumutat" imagini si simboluri proprii lui Osiris, zeul Egiptului antic?
Sau poate aceste asemanari se datoreaza unui fenomen inca nedescoperit, care a afectat cursul civilizatiei umane?
Cercetand aceste asemanari dintre religia Egiptului antic si Crestinism, poate doar redescoperim amprenta unei vechi traditii (aparitia lui Messia), traditie care a accelerat dezvoltarea culturala si spirituala a omenirii, inca de la inceputurile istoriei.